miercuri, 29 februarie 2012

Păcatele Bisericii de astăzi

Ştiu că est un subiect sensibil, însă este necesar să scriu câte ceva despre păcatele pentru care biserica din România trebuie să se căiască. Dacă dorim ca Biserica, ambasada lui Dumnezeu pe pământ, să fie relevantă astăzi, dacă vrem trezire, atunci cred că este nevoie de a pune degetul pe rană şi de a discuta deschis despre păcatele bisericii de astăzi. Prima pe listă cred că este ipocrizia. Se observă din ce în ce mai des tendinţa oamenilor de a ascunde problemele cu care se confruntă de teama de a nu fi discreditaţi. Nimănui nu-i place să vadă pe cineva zâmbind făţarnic din dorinţa de a arăta cu falsitate că totul este în ordine. Biserica pare a fi o uriaşă scena inundată de lumina reflectoarelor unde toată lumea vrea să arate că este bine şi fără nici o problemă. Dacă liderii se „urcă pe piedestal” la mare distanţă de slăbiciunea laicilor, atunci această atitudine făţarnică se transmite în toată biserica. Aşadar, oamenilor le este frică să mai fie oameni, trăiesc cu teama ca nu cumva cineva să afle că au probleme în familie sau că ceva din viaţa lor spirituală merge prost. Un al doilea păcat, după părerea mea, este politica bisericească. Mai în glumă, mai în serios unii spun că politicieni mai buni ca-n biserică nu găseşti. De vină pot fi atitudinile extrem de democratice de a vota pentru fiecare fleac care pot încuraja la alianţe, influenţe pe familii şi relaţii. Aşadar, călăuzirea Duhului Sfânt este înlocuită cu succesul la vot care poate fi asigurat printr-o „campanie riguroasă” sau printr-o însuşire temeinică a tehnicilor de manipulare a maselor. Să nu creadă cineva că încurajez dictatura în Biserică. Eu nu vreu nici democraţie nici dictatură, ci teocraţie! Aş putea continua cu lăcomia, mândria, dezbinările etc. Poate că în capul listei ar trebui pus cesaţionismul… Iată de ce avem nevoie să ne smerim, să ne pocăim, să ne abatem de la rău şi să căutăm faţa Domnului(2 Cronici 7: 14).

joi, 19 ianuarie 2012

Scrisoarea familiei Volintiru- Necesitatea Rugaciunii

​ Scumpi frați și surori în Domnul Isus, Harul, Pacea și Binecuvântarea Domnului Isus să fie peste voi toți.   Mă rog ca ceea ce voi scrie, să vă cerceteze și să faceți așa cum Duhul Domnului vă îndeamnă. Domnul mi-a vorbit încă din august 2011 despre faptul că am intrat într-un sezon al rugăciunii neîncetate și fierbinți. Întotdeauna au fost rugăciuni, apeluri la rugăciuni și întâlniri de rugăciuni. Slavă Domnului pentru aceasta! Dar acum Domnul a ACCENTUAT că este o necesitate acută și că trebuie să luăm cu toată seriozitatea această chemare. Mulți sunt descurajați pentru că nu văd nici un răspuns la rugăciunile lor, alții nu înțeleg puterea rugăciunii și cred ca e doar pentru anumite persoane care se numesc mijlocitori. Alții sunt preocupați cu treburile zilnice, cu treburile lumii acesteia și nu au timp de rugăciune. Ei se roagă acasă doar câteva minute. Cum să mai aibă timp de adunările de rugăciune sau de rugăciunile pentru alții. Alții își pun întrebarea  ”De ce să ne rugăm? Dumnezeu oricum face ce dorește El pentru că este suveran” sau ” De ce să ne mai rugăm când răul este atât de mare, de evident, încât nu mai avem speranță să vedem schimbări”... și lista de astfel de întrebări poate continua...   Dumnezeu vrea să ne întărească și ne cheamă să ne întoarcem din nou la părtășia cu El, să ne plecăm genunchii, să ne rugăm cu credință și stăruință, fiindcă rugăciunile noastre deschid cerul. Prin rugăciunile noastre îngăduim ca Lumina Adevărului lui Hristos să strălucască pe pământ. Prin rugăciunile noastre cu credință și după voia lui Dumnezeu putem opri multe nenorociri să se întâmple și putem mișca cerul ca să intervină în problemele noastre. Prin rugăciunile noastre suflete se pocăiesc, se trezesc, pot fi vindecate. Biserica astăzi are nevoie de oameni ai rugăciunii, de oameni puternici în rugăciune pe care Duhul Sfânt să îi poată folosi. Rugăciunea nu este o îndatorire neînsemnată, pusă într-un colț. Rugăciunea implică cel mai bun timp al nostru. Miezul timpului și al tăriei noastre trebuie să fie consacrate în întregime rugăciunii. Rugăciunea este o necesitate, o stare de vorbă cu Dumnezeu continuă, o stare de mijlocire pentru cei pierduți, pentru cei în nevoie, o stare de laudă și mulțumire la adresa lui Dumnezeu. Rugăciunea trebuie să fie un foc și o forță interioară asemănătoare rugăciunii eficiente fierbinți  (Iacov 5:16). Rugăciunea trebuie să pătrundă la fel de puternic în inima și viața noastră precum au făcut-o strigătele si lacrimile lui Hristos. Prin rugăciune avem dreptul să intrăm în fața tronului lui Dumnezeu: ce har si ce privilegiu!..Când venim de acolo, venim cu bucuria așteptării că Tatăl nostru ne-a ascultat și ne va răspunde. Frați și surori este vremea să ne apropiem de Dumnezeu mai mult, cu post și rugăciune, cerând Domnului o viață de rugăciune mai adâncă, mai adevărată, mai serioasă! Petrecând mult timp cu Dumnezeu, este secretul unei vieți de rugăciuni de succes. Domnul Isus se ruga (comunica) mereu cu Tatăl, cu Dumnezeu. Se retrăgea să vorbească cu Tatăl Său apoi se vedeau rezultatele (semne, minuni, vindecări...). Deci secretul este intimitate cu Dumnezeu. Să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să ne încredem în Dumnezeu și să-L iubim cu toată inima și cu toată puterea noastră. ​ Domnul mi-a spus să cer ca un Duh de rugăciune nou, puternic, să vină peste toată Biserica Lui. Începând de la lideri (învățători, predicatori...) până la cei mai mici. Fiecare din noi avem Harul și Darul rugăciunii, fără excepție. Oamenii mari ai Domnului prin care oamenii au făcut mari lucrări au fost oameni ai rugăciunii și ai postului care se rugau 2 – 10 ore pe zi! CÂT TIMP TE ROGI TU?... CÂT ÎI DAI DOMNULUI DIN TIMPUL TĂU? Poți neglija orice dar NU NEGLIJA RUGĂCIUNEA. (ADICĂ NU ÎL NEGLIJA PE DOMNUL) Suntem conștineți că cel rău urăște cel mai mult oamenii care se roagă, care au înțeles și cred în puterea rugăciunii și postului. El va încerca orice ca să ne oprească să ne rugăm, fie personal, fie în comun sau în biserică. De aceea atenție la strategiile celui rău, la motivațiile lui care stârnesc ceartă, dezbinare, bârfă, critică, nemulțumire, ofense, mândrie... Dacă astfel de lucruri sunt în viață și în biserică, rugăciunile noastre nu mai sunt eficiente. De aceea frați și surori luptați-vă lupta cea bună a credinței, stați la piciorul Crucii Domnului Isus ca să putem învăța de la El smerenia, iubirea, rugăciunea. Să nu dăm prilej diavolului. El nu are putere să ne atingă decât atât cât îi dăm noi voie. CUM?... prin neveghere, prin păcate, prin ofense de tot felul, prin firea noastră care trebuie pusă la cruce.   Cea mai puternică și eficientă rugăciune este rugăciunea bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu, pe promisiunile Lui. Avem nevoie de revelația Cuvântului Său în care să rămânem, cu care să ne luptăm și să Îi aducem mulțumire Domnului. (Efeseni 6:17 – Luați și sabia Duhului care este Cuvântul Lui Dumnezeu; Romani 4:20,21 – El nu S-a  îndoit de făgăduința lui Dumnezeu prin necredință, ci, întărit prin credința lui a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredințat că El ce făgăduiește, poate să și împlinească.) Un alt lucru foarte important în rugăciunile noastre este acela de a ne concentra la Dumnezeu, nu la noi sau la vrăjmaș. La Dumnezeu care POATE, care VREA să ne ajute, la EL care ceea ce a promis VA ÎMPLINI.   Domnul mi-a spus: • ”Nu mai privi la probleme și la cel rău, privește doar la Mine. • Nu privi la norul negru care îl vezi acum, ci la Soarele care va apărea în curând. • Nu privi la munții din calea ta, căci numai cu un cuvânt ei vor fi mutați. • Nu privi la ziduri căci ele vor cădea. • Nu privi la pustiul în care ești căci râul va începe să curgă. • Nu privi la oameni și nu aștepta răspuns de la ei ci așteaptă și încrede-te în Mine căci eu lucrez. • Nu te uita la împotriviri, la cei ce te urăsc sau bârfesc căci Eu te-am creat pentru Mine, pentru plăcerea Mea, ca să Îmi slujești doar Mie pentru slava Mea. • Bazează-te pe promisiunile Mele care sunt DA și AMIN. De ce v-aș fi dat atâtea promisiuni? Vi le-am dat că vă iubesc și tot Eu pot să le împlinesc pentru slava Mea și pentru scopurile Mele cu privire la voi. Îmi place și vreau sâ îmi împlinesc Cuvântul Meu căci Eu veghez asupra Lui ca să Îl împlinesc. Aș vrea ca voi să înțelegeți acest Adevăr: • Să-L cereți • Să-L credeți • Să-L așteptați • Să-Mi mulțimiți • Să Îmi aduceți glorie.”   Despre acest subiect al rugăciunii se poate scrie continuu dar Duhul Domnului a vrut să vă aducă aminte că este vremea să ne rugăm cu adevărat, călăuziți de Duhul Domnului prin Cuvântul Său în smerenie și dragoste, totul spre slava Domnului Isus.

luni, 9 ianuarie 2012

2012- Sfârşit sau început?

Îmi amintesc de anul 2000 care dădea ştafeta mileniului trei. Şi acesta a alimentat din plin imaginaţia apocalipsei. Despre 2012 s-au făcut şi filme şi documentare, unele mai SF altele mai „ştiinţifice” însă toate aceste teorii ale apocalipsei au fost inspirate de sfârşitul calendarului Maya în 2012. Am văzut atât filmele cât şi documentarele legate de 2012 şi am înţeles că sursa principală a acestei teorii este păgânismul. În calitate de creştin practicant eu trebuie să mă preocup de ceea ce Sfânta Scriptură spune, aceasta este sursa cea mai completă cu referire la ceea ce se va întâmpla în zilele sfârşitului. Este uman să vrei să ştii ce se va întâmpla în viitorul apropiat sau îndepărtat. Chiar şi ucenicii când L-au văzut pe Domnul Isus înviat, având în faţa lor dovada vie şi palpabilă, că El este acela care a spus că este, Dumnezeu adevărat, Mesia, au profitat de situaţie şi au încercat să smulgă de la Domnul Isus informaţii legate de viitor. Răspunsul Domnului Isus ar putea fi la fel şi în zilele noastre: ,,Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.” Parcă văd feţele dezamăgite ale ucenicilor bulversaţi de acest răspuns direct. Domnul atrage atenţia că nu trebuie să fim mânaţi de scopuri neimportante şi care nu au a face cu chemarea noastră. Iată ce spune Domnul mai departe: „Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.”Fapte 1: 8. Acestea au fost printre ultimele cuvinte rostite de Domnul Isus înainte de înălţarea Sa la cer. Aşadar, avem o misiune şi aceasta este mai importantă decât orice altă informaţie sau certitudine despe „vremi şi soroace”. Cred că 2012 marchează un nou sezon spiritual. Sunt convins că Duhul Sfânt va reactiva pe mulţi creştini să lucreze, să se focalizeze asupra chemării divine şi asupra Marii Trimiteri. Este timpul să ne ocupăm de ceea ce este cel mai important pentru Dumnezeu. Este o urgenţă să Vestim Evanghelia, să răscumpărăm vremea, să căutăm pe Dumnezeu din toată inima. Fă din anul acesta un început şi nu un sfârşit!