luni, 23 august 2010

Incredibil, un pianist fără mâini!

Binecunoscutele deja concursuri muzicale cu scopul de a descoperi talente ascunse, au oferit aproape de fiecare dată surprize remarcabile. Persoane simple dar cu talente uimitoare s-au promovat în aceste concursuri televizate. Morala de fiecare dată pare să ne spună că talentul nu ţine cont de persoană, de frumuseţe sau vârstă. De data aceasta o mare surpriză a venit de la "China's got talent" 2010. Un pianist extraordinar, însă fără mâini. Iată cum orice handicap se poate depăşi cu credinţă şi o motivaţie puternică. Liu Wei, pianistul fără mâini a lăsat audienţa fără replică:limitele au fost depăşite, prejudecăţile înfrânte. Mă gândesc la numărul mare de creştini "întregi" şi care refuză să slujească pe Dumnezeu prin darurile primite de la El argumentând cu teama de eşec, ruşinea sau sentimentul de inferioritate. Văzând acest filmuleţ extraordinar, parcă înţeleg şi mai bine mustrarea din Pilda Talanţilor, unde Stăpânul s-a adresat robului leneş care a îngropat talantul.
"Stăpînul său i-a răspuns: ,Rob viclean şi leneş!" Matei 25:26

Un concediu ideal la Moeciu


Anul acesta am decis împreună cu familia să mergem în concediu la Moieciu. Timp de 10 zile am stat într-o pensiune din Moieciu de Jos aşezată departe de drum, între nişte dealuri foarte frumoase. Deşi anul trecut am fost în Austria pentru o săptămână, concediul petrecut la Moieciu a fost parcă cel mai frumos. Dealuri, râuri, fâneţe, aer curat cu un miros proaspăt de flori şi fân proaspăt cosit. Toate acestea ne-au făcut să ne simţim binecuvântaţi cu un concediu relaxant şi totodată aventuros. Zi de zi am colindat dealurile şi traseele din jur descoperind nişte peisaje superbe pe care nu le-am mai văzut în România. Locaţia situată spre sfârşitul pitorescului culoar Rucăr- Bran, înconjurat de Bucegi şi Piatra Craiului este de o frumuseţe deosebită pentru cei ce caută frumosul, liniştea şi curăţenia. Trebuie spus că localnicii s-au străduit să păstreze cu hărnicie curăţenia şi frumuseţea zonei astfel încât pentru un vizitator venit din jungla de beton a oraşului pare ireal şi de necrezut că se află într-o zonă din România. Cu toţii fără nici o ezitare am decis, că dacă Domnul ne va permite, la anul să mergem din nou acolo. Abia am venit şi deja ne este dor de acele locuri.