Pericolul ereziei Nicolaiţilor

În cartea biblică Apocalipsa Domnul Isus, prin apostolul Ioan spune bisericilor din Asia Mică că urăşte învăţătura Nicolaiţilor. Dar ce învăţătură era aceasta? Cât de periculoasă este această erezie?
Întrucât ştiu şi cred că această învăţătură încă face ravagii în Trupul lui Cristos, Biserica, am decis să public această meditaţie despre Nicolaiţi apărută în „A word for a day” carte aflată sub tipar la editura Casa Cărţii Oradea.
Nicolaiţi
Nikolaitēs

În scrisorile lui Isus către cele şapte biserici din Asia Mică (Apoc. 2-3), este menţionată de două ori o sectă interesantă. Secta se numea Nicolaiţi (Nikolaitēs, 3531). În timp ce efesenii nu tolerau învăţăturile acestui grup (2:6), cei din Pergam le acceptau (2:15), şi, deşi informaţiile despre această sectă sunt învăluite cumva în ambiguitate, există câteva principii sigure legate de ea.
Erezia Nicolaiţilor a fost înfiinţată fie de Nicolae (menţionat ca fiind unul din primii diaconi ai bisericii primare, Fapte 6:5), fie de cineva care a pervertit ideile propovăduite de Nicolae. Oricare ar fi adevărul, după părerea comună a mai multor părinţi ai bisericii, această sectă a transformat „libertatea” în „dezmăţ.” Fără îndoială, ei argumentau: „S-a terminat cu Legea; acum trăim în har şi aveam libertatea de a face ceea ce dorim.” Rezultatul acestei credinţe a fost dezmăţul şi necurăţia.
Comentatorul William Barclay rezumă foarte bine învăţăturile lor, pe baza părinţilor bisericii: Irenaeus spune că Nicolaiţii duceau „o viaţă foarte permisivă cu ei înşişi” (Împotriva ereziilor, 1.26.3). Hipolit spune că el era unul din cei şapte care „s-au îndepărtat de învăţătura corectă şi avea obiceiul de a transmite indiferenţa în ceea ce priveşte mâncarea şi viaţa” (Respingerea ereziilor, 7:24). Constituţiile apostolice (6:8) îi descriu pe Nicolaiţi ca fiind „neruşinaţi în necurăţie.” Clement din Alexandria spune că ei se „dedau plăcerilor precum caprele. . . ducând o viaţă de desfrâu.” Dar el îl absolvă pe Nicolae de orice vină şi spune că aceştia au pervertit învăţătura şi declaraţia lui că „trupul trebuie abuzat.” Nicolae a vrut să spună că trebuie să ne purtăm aspru cu trupul; ereticii au pervertit declaraţia lui dându-i înţelesul că trupul poate fi folosit cu neruşinare aşa cum orice om doreşte (Miscelanii, 2:20) Iată ce propovăduiau, fără îndoială, nicolaiţii.292
Bineînţeles, oricine crede în acest desfrâu nu este un creştin adevărat. Totuşi, mulţi creştini de astăzi, deşi nu cred în „desfrâu”, duc libertatea prea departe gândind că pot face ceea ce doresc, chiar dacă aceasta duce la poticnirea unui alt credincios. Însă, Pavel denunţă cu claritate această atitudine în 1 Corinteni 8:4-13. Noi trebuie întotdeauna „să luăm seama ca nu cumva această slobozenie a noastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi.” (8:9)

Versete de studiat: Citiţi 1 Corinteni 8:4-13, observând îngrijorarea lui Pavel referitoare la creştinii care îi fac pe alţii să se poticnească.