Cele rele să se spele, cele bune să se-adune!

Încă un an care s-a dus cât ai clipi. Viteza scurgerii timpului ne duce cu gândul la efemeritatea vieţii expusă de Regele Solomon în Eclesiastul:
„O, desertaciune a desertaciunilor, zice Eclesiastul, o desertaciune a desertaciunilor! Totul este desertaciune. Ce folos are omul din toata truda pe care si-o da supt soare?” Ecelsiastul 1: 2-3
Totul trece: clipele frumoase dar şi momentele grele care par nesfârşit de lungi. Viaţa este doar un abur şi o picătură de apă în oceanul veşniciei.
Ştiind toate aceste lucruri ar trebui să ne focalizăm pe ceea ce contează cu adevărat din perspectiva veşniciei.
Pentru mine, anul 2008 a fost unul foarte greu, un an provocator care mi-a adus şi multă dezamăgire şi multă experienţă. Totodată, a fost un an binecuvântat în care Domnul mi-a arătat prin diferite feluri purtarea lui de grijă, dragostea şi confirmarea Lui. Pe scurt l-aş numi un an necesar.
Eclesiastul mai spune, „Ce a fost, va mai fi, şi ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare.” Înţeleg de aici că este necesar să privim la viitor învăţând din trecut. Se cheamă că eşti înţelept, nu atunci când ai o viaţă fără greşeli, ci când înveţi din eşecuri. Aşadar, ce regretăm cu privire la 2008? Care au fost greşelile? Unde am eşuat? Ce goluri am lăsat? Ce fel de soţi, părinţi sau creştini am fost?
2009 este o nouă şansă dată de Dumnezeu. Putem profita sau putem trăi în ignoranţă repetând aceleaşi greşeli. Nu putem merge înainte cu aceeaşi stare. Trebuie să venim cu păcatele nostre la cruce. Sângele Domnului Isus ne poate spăla de orice păcat. Apoi, trebuie să-i spunem ce schimbări vrem ca El să facă în viaţa noastră. Schimbarea începe cu prezentul, cu secunda de faţă. Acum şi aici trebuie să fiu acel om pe care Dumnezeu îl vrea. Viaţa este formată din ani, luni, săptămâni, zile, ore şi secunde. Decizia luată acum îţi va determina viitorul.
Eclesiatul nu-şi lasă cartea pradă dezamăgirii, fatalităţii şi negativismului. El îşi încheie cartea cu două capitole extraordinare, o concluzie care dă sens şi valoare vieţii. Ultime cuvinte ale cărţii spun, „Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.”
La Mulţi Ani!

Crăciunul şi Criza Globală- Prima parte

Este primul Crăciun în criză. Supermarketurile sunt la fel de pline şi aproape că te gândeşti că suntem imuni la criza care ne tot sperie din vară încoace.
Cineva spunea că oricât de mare ar fi criza în Romania ultimul lucru la care vom renunţa este să mâncăm bine. După ani de zile de comunism şi tranziţie se înţelege de ce românul renunţă mai întâi la haine, apoi la alte lucruri mai puţin necesare vieţii şi lasă la urmă renunţarea la salamurile şi cărnurile mai costisitoare.
Am văzut aseară câteva fragmente dintr-un talk show american de mare succes. Moderatoarea emisiunii a făcut un program cu soluţii pentru bugetul de criză al americanilor şi rând pe rând au intrat în direct persoane care relatau cum reuşesc să facă faţă crizei. O femeie descoperise că nu este suficient doar să opreşti aparatele electrice, ci trebuie scoase din priză din cauză că ele consumă curent chiar dacă sunt oprite. Relata cum din 360 de dolari pe luna a reusit sa plateasca la curent numai 60 de dolari prin aceasta metodă. O altă femeie spunea despre modul în care a reuşit să împace familia cu obligaţia cadourilor de crăciun. Dacă în trecut avea nevoie de 350 de dolari pentru a face cadourile, acum a făcut magiun de prune şi cu doar 90 de dolari a încropit cadouri pentru toată familia cu borcane de gem.
Nu-mi venea să cred ce văd şi aud!
În media Românească abundă lăudăroşeniile privitoare la „cadourile moft” ale concetăţenilor noştri. Ideea e să cheltui, să fii cel mai tare şi apoi să te lauzi cât mai mult cu aceasta. Iată un paradox al acestor vremuri!

Crăciunul şi Criza Globală- Partea a doua

Privind situaţia din alt punct de vedere, Crăciunul acesta este primul în şi lângă criză. Naşterea Domnului a urmat unei crize de 400 de ani. Nu o criză financiară, ci o criză mult mai gravă: Tăcerea lui Dumnezeu. Întuneric beznă timp de 4 secole între Maleahi şi Matei. Un timp groaznic îngăduit de Dumnezeu dar cu efecte spirituale majore. Aceste sute de ani au făcut ca oamenii să strige la Dumnezeu fără nici un răspuns, să strige după un Eliberator. Foamea după Dumnezeu era din ce în ce mai mare. Negura spirituală a stârnit un dor şi o căutare profundă după Dumnezeu. Oameni sfinţi precum Simeon şi Ana îşi dedicau viaţa postului şi mijlocirii pentru ca Dumnezeu să trimită pe Mesia. După aceşti lungi ani părea că terenul era pregătit pentru Mesia, dar nu era. Dumnezeu trimite un înainte-mergător: Ioan Botezătorul. În acelaşi timp Cristos s-a întrupat. Miezul nopţii se transfomă în miezul zilei. „În ţinutul acela erau niste păstori, cari stăteau afară în câmp, si făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Si iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, si slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Dar îngerul le-a zis: ,,Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a nascut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.”
Chiar dacă „întunerecul(crizei) acoperă pamântul, si negură mare popoarele;”(Isaia 60:2) Cristos a spus „,Eu sînt Lumina lumii; cine Ma urmeaza pe Mine, nu va umbla în întunerec, ci va avea lumina vietii.”
Să ne amintim că sărbătoarea Crăciunului înseamnă întruparea Mântuitorului, venirea lumini în lume şi sfârşitul întunericului, sfârşitul crizei pentru toţi cei ce-L iubesc şi-L primesc.
Orice s-ar întâmpla şi cât de grele ar fi timpurile, pentru noi cei ce-L iubim pe Isus nu mai există criză. El a promis,,Nicidecum n-m sa te las, cu nici un chip nu te voi parasi.” America dezamăgeşte, Europa la fel. Băncile falimentează, guvernele se clatină, însă Cristos este Alfa şi Omega: Începutul şi sfârşitul. Criza nu are ultimul cuvânt, nici boala şi nici moartea.Cristos are ultimul Cuvânt! El este Stânca Veacurilor!
Închei cu partea a doua a promisiunii din Isaia 60: 2
„dar peste tine rasare Domnul, si slava Lui se arata peste tine. Neamuri vor umbla în lumina ta, si împăraţi în strălucirea razelor tale.”

Criza globală şi Punctul de sprijin

Ştirile, prezicerile finanţiştilor, realităţile dar şi profeţiile converg spre o imagine apocaliptică a ceea ce urmează să vină.
Dacă până acum oamenii lui Dumnezeu spuneau în predicile lor că este posibil ca vremurile din urmă să fie precedate de o criză financiară majoră, urmată apoi de apariţia unui „aşa zis salvator anitcrist”, iată că acum se conturează o criză globală pe care o vedem cu ochii noştri.
Ni se pare imposibil ca acele sisteme care păreau solide să se prăbuşească deodată aruncând lumea în deziluzie financiară.Tot ce era sigur până anul acesta, nu mai e sigur deloc. Nimeni nu se mai hazardează să mai dea reţete de succes financiar. Nimeni nu ştie ce va fi, cum va fi şi cât va dura.
Cred că e timpul să învăţăm din istorie. Timpurile de criză au fost foarte grele, unele s-au sfârşit prin războaie devastatoare şi foamete. Însă, a existat şi o parte bună dacă o putem numi aşa. Dumnezeu şi-a protejat rămăşiţa în ciuda oricăror ameninţări. În istoria poporului Israel observăm că prosperitatea economică îi ducea în idolatrie, neascultare şi păcat.
Apoi, Dumnezeu îngăduia să vină o criză majoră, în timpul căreia ei strigau la El să-i salveze pocăindu-se de ignoranţa lor. Aceasta ne învaţă despre îndărădnicia omului. Oare nu s-a întâmplat la fel şi în România? Sunt aproape 20 de ani de la revoluţie. Îmi amintesc cum oamenii erau încântaţi de libertate şi mai ales de libertatea religioasă. Îşi făceau cruce în stradă, la televizor şi spuneau „Tatăl nostru” bucuroşi că pot în sfârşit să se exprime liber cu privire la religie. A fost un lucru bun care a durat doar un moment.
Între timp am cunoscut o oarecare prosperitate şi am intrat cu toţii în cursa contra-cronometru a consumatorului european. Parcă toţi vor să recupereze cu forţe proprii „anii mâncaţi de lăcustele comuniste”. Toţi vor, aşa cum un american spunea, „să cumpere cu banii pe care nu-i au, lucruri pe care nu şi le permit, pentru a impresiona pe cineva căruia nu-i pasă.”
Că vrem că nu vrem, că ne place sau nu, criza se instalează. Este timpul să ne întoarcem cu toţii spre adevăratul „punct de sprijin” al Universului-Creatorul a tot ceea ce există. El nu se schimbă, este acelaşi! El a promis că fiind lângă El vom beneficia de protecţia Lui, „El îti iarta toate fărădelegile tale El îţi vindecă toate bolile tale; El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare; El îţi satură de bunătaţi bătrîneţea, şi te face să întinereşti iaraşi ca vulturul.” Psalm 103: 3-5
Tocmai am văzut într-o emisiune americană cum un doctor arăta pe un manechin modul în care stresul afectează organismul uman. Stresul atinge apogeul când nu ai nici un sprijin şi te poate ucide. Însă cei ce se încred în Dumnezeu sunt protejaţi chiar dacă vor trece şi ei prin momente grele. Să ne întoarcem la El, să-L căutăm din toată inima şi avem promisiunea: „Eu voi fi cu tine, ca sa te scap si sa te izbavesc, zice Domnul.”

Familia şi Biserica sub asediu

Aceste două instituţii sacre sunt create de însuşi Dumnezeu. Atât familia cât şi biserica au o putere extraordinară de a influenţa societatea în care trăim. Dacă familia a fost numită „celula societăţii”, Biserica este Ambasada lui Dumnezeu pe pământ. Între aceste două instituţii inventate de Creator există o legătură strânsă şi aproapiată de nedisociat. Pe de-oparte familia este biserică şi pe altă parte biserica este familie. Dumnezeu care privind la primul om creat, Adam, a dat verdictul „Nu este bine ca omul să fie singur” a hotărât acelaşi lucru în privinţa Bisericii. Familiile puternice din Biserică fac ca Biserica să fie puternică, pe de altă parte, este iarăşi adevărat, o biserică puternică generează familii puternice.
Din nefericire, în timpurile pe care noi le trăim aceste două instituţii sacre sunt atacate dur, tirul lui satan trâgînd necontenit în ele, generând înşelare. Aşadar, ca rezultat, din ce în ce mai multe familii au o relaţie de compromis, iar bisericile tind să facă acelaşi lucru de dragul oamenilor. Nimeni nu mai vrea principii clare şi călăuzitoare. Din ce în ce mai mulţi doresc o familie fără legi, principii şi obligaţii şi o evanghelie îndulcită. Dare de seamă, socoteală, principii, obligaţii; toate acestea par din ce în ce mai vechi şi demodate. Aşadar, ne întrebăm: până unde trebuie să mergem cu schimbarea şi adaptarea la progresul societăţii? Care este limita de demarcaţie între libertate şi compromis, între păcat şi neprihănire, între a fi liber şi a fi victimă?
Ceea ce spun acum poate şoca pe unii teologi liberali. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să rămână în ciuda circumstanţelor standardul familiei şi al Bisericii în ciuda oricăror presiuni din partea societăţii şi din partea „progresului”.Încălcarea repetată a standerdelor biblice duce la haos, decădere şi judecată. Din ce în ce mai mult oamenii schimbă etalonul bibliei cu semnalele înşelătoare ale inimii lor fiind înşelaţi şi amăgiţi de ea. Ajung să spună că ei se simt bine şi că Dumnezeu le vorbeşte şi că îi aprobă în felul lor de atrăi. Justificarea este: Aşa simt eu, nu mă simt mustrat, cred că aceasta este voia lui Dumnezeu. Inima omului este „nespus de rea şi înşelătoare”. Semnalele ei ne pot duce în rătăcire şi pe drumul spre iad care este plin de intenţii bune dictate de inimă. Oglinda adevărului este Cuvântul lui Dumnezeu. Numai aşa putem şti adevărul despre noi înşine, adevăr care poate fi dureros. Însă, cunoaşterea adevărului ne face liberi! Un om care îşi recunoaşte starea păcătoasă este pe jumătate iertat. Cealaltă jumătate vine prin căinţă şi întoarcerea de la înşelarea trecutului la modul de viaţă pe care Dumnezeu îl cere. Haideţi să respectăm aceste două mari instituţii, Biserica şi familia şi să respectăm „instrucţiunile de folosire(Biblia-voia Lui pentru acestea)” şi atunci vom experimenta împlinirea scopului divin în viaţa Bisericii şi a familiei noastre.

Libertate financiară în timp de criză

Cred că in general lumea a cam priceput cum stă treaba cu finanţele. Adică, nu mai e vorba doar de un zvon sau de cine ştie ce încercare de manipulare a unora, ci este capătul de linie al unui sistem financiar global bazat pe împrumut şi speculaţie. Cifre umflate cu pompa, credite riscante, lăcomia în execes şi tendinţa materialistă ascendentă au rezultat în ceea ce vedem şi auzim zinic: Criza financiară globală. Privind ştirile zilnice am impresia că trăim un vis din care aşteptăm să ne trezim dimineaţă bucurându-ne că am scăpat de un coşmar. Dar, nu este un coşmar de noapte! Este coşmarul realităţii pe care o trăim. Impresia mea este că omenirea nu mai realizează pericolul, probabil influenţată de televiziune nu mai poate face diferenţa dintre realitate şi ficţiune. Şi aşa continuă în nepăsare.
Deşi am numai 32 de ani(mulţi înainte! :) )am văzut atâtea: sărăcia şi absurditatea comunismului, revoluţia, lunga tranziţie din care nu sunt încă sigur că am ieşit, tânjirea de a fi în Nato, dezamăgirea de fi în el, dorinţa de a fi în Uniunea Europeană şi desigur, dezamăgirea de a fi parte din ea, promisiunea capitalismului şi iată, eşecul lamentabil al acestuia. Timpul se precipită..Nu-i aşa? Parcă Dumnezeu a permis în aceşti ani ca istoria să se desfăşoare mai repede. Mult prea repede!
Nu am scris articolul acesta în ideea de a însămânţa frică sau negativism, ci doresc trezirea creştinilor la realitate. Aceasta ar trebui să ne pună pe genunchi, să ne determine să căutăm călăuzire şi răspuns de la Creator.
Domnul Isus a spus, „Veţi auzi de războaie si veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârsitul tot nu va fi atunci.” Jocul de şah al stupidului Război Rece care însemna strategie de înarmare şi mişcări de intimidare bazate pe arme s-a schimbat într-un război economic cu mize mari de ordin energetic. Aşadar, auzim despre războaie şi veşti de războaie economice aproape zilnic.
Însă lupta creştinului este una spirituală în care foloseşte arme spirituale. Efeseni capitolul 6 din Biblie ne arată cum trebuie să ne pregătim pentru ce este mai rău: Activarea Armurii lui Dumnezeu şi folosirea ei. Duşmanul nu este omul, ci duhurile din locurile cereşti.
Proverbele şi învăţăturile Biblice sunt mai contemporane ca oricând. Înţelepciunea izvorâtă din Dumnezeu ne oferă soluţii, promisiuni şi nădejde pentru perioadele de criză. Un expert în finanţe spunea, „Soluţia pe care o dau tuturor celor ce mă întreabă despre criză este: cheltuiţi mai puţin şi menţineţi lichidităţile.” Biblia a spus aceasta cu mii ani în urmă „Comori de preţ şi untdelemn sunt în locuinta celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte.” Pv.21: 20 Libertatea financiară vine atunci când faci ceea ce Dumnezeu vrea să faci, nu ceea ce vrei tu să faci. Este uşor să începi să cheltuieşti nebuneşte, însă cu timpul, devine greu şi sfârşeşte în sclavie. Este greu să cheltuieşti înţelept, dar cu timpul, devine uşor şi te conduce la libertate financiară. Calea de la a cheltui nebuneşte la a cheltui înţelept trece pe la cruce.
- Libertatea financiară nu cere să ai mare avere. Dimpotrivă, cere o mânuire potrivită a oricăror bunuri şi fonduri pe care le ai în posesie. Aceasta este credincioşia financiară. De aceea am hotărât, pentru aceia dintre voi care doriţi să deviniţi mai înţelepţi cu privire la finanţe, să pun pe blogul meu un curs estraordinar cu tema: Libertate Finaciară. Cred că aceste vremuri ne obligă la mai multă cunoaştere a principiilor Biblice cu privire la bani, principii pe care în mod cu totul paradoxal le folosesc unele instituţii financiare ca secrete, fără a avea habar că ele îşi au originea în Biblie. Nu degeaba evreii au un cuvânt greu atunci când este vorba de finanţe.
Închei expunerea gândurilor mele cu următorul adevăr: numai prin conştintizarea faptul că Dumnezeu este Sursa tuturor resurselor, că tot ce avem este al Lui iar noi suntem doar nişte administratori, vom putea folosi cum trebuie ceea ce ni s-a încredinţat iar în momente de criză vom putea învăţa şi pe alţii cum să trăiască. „Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios si în cele mari; si cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept si în cele mari.” Luca 16:10

Mirajul Occidentului

În 2005 am avut şansa să merg pentru trei săptămâni în Statele Unite. Acolo am înţeles de ce Satan a avut tupeul să-L ispitească pe Domnul Isus în pustie cu „strălucirea lumii”încercând să-L facă să se închine lui în schimbul beneficiilor materiale. America, un tărâm mai bogat decât îmi imaginam, parcă spune celor ce o vizitează: aici e locul pe care trebuie să-l doreşti! Aici, dacă munceşti, ai mai mult decât vei avea vreodată în ţara din care ai venit. Eu însumi, am fost ispitit să-mi doresc să locuiesc acolo, însă, spre sfârşitul călătoriei am văzut partea mai puţin văzută de naivi: materialism, închinare până la pământ în faţa zeului dolar şi dorinţă de afirmare cu orice preţ.

Mi-am spus atunci: slavă Domnului că sunt român! Am învăţat să fiu recunoscător pentru faptul că am văzut mâna lui Dumnezeu acţionând cu putere în cele mai grele situaţii din viaţa mea. Pe scurt, şansa oferită nouă de Dumnezeu, este una extraordinară! Accea de a trăi prin credinţă, văzând minunile Lui şi purtarea de grijă în cele mai crunte adversităţi. Covrigii din cozile câinilor occidentali nu sunt decât un miraj care ademeneşte mii de oameni către o viaţă trăită printre străini, părăsirea familiei, a bisericii şi a prietenilor pe care i-ai avut o viaţă. Nu este oare un preţ prea mare? De ce ne-ar duce dorinţa banilor în exil, într-o ţară străină şi a cărei cultură nu o cunoaştem?
Ştiu că sunt şi excepţii care confirmă regula. De obicei Dumnezeu doreşte ca cineva să plece în altă ţară pentru a face lucrare de misiune sau pentru a strânge bani pentru dezvoltarea lucrării Lui. Dar şi acest ultim scop a fost folosit de mulţi doar ca o scuză spirituală. Odată ajunşi în „ţara promisă” au uitat de lucrarea lui Dumnezeu ca şi când niciodată nu şi-au propus sprijinirea ei.
Biblia spune că trebuie să căutăm nu un trai mai bun, ci Împărăţia Lui mai presus de orice alt lucru. Altă Evanghelie nu există!
Credinţa mea este că Dumnezeul meu în care mă încred zi de zi mă va binecuvânta şi în această ţară care pare a fi fără speranţă şi fără viitor. Dacă n-aş crede aceasta din toată inima, credinţa mea ar fi una fără valoare iar Dumnezeul meu nu ar fi cu nimic mai mult decât un idol de lemn sau metal. Această credinţă m-a dus într-o aventură extraordinară care mi-a dezvoltat un sentiment care-mi transmite că sunt favorizat, că am valoare şi că am „un viitor” şi „o nădejde”; că sunt veşnic iubit şi că Tatăl meu are o moştenire care acoperă toate nevoile mele. Toate ţările occidentului nu-mi pot oferi siguranţa pe care o am când sunt în mijlocul voii Lui şi atunci când confirmarea interioară îmi şopteşte că aici este locul în care Dumnezeu mă vrea.
Deasemeni, nu pot să nu iau în calcul criza mondială care s-a dovedit a nu fi doar un zvon. Nu cred că mai este cazul ca cineva să ma ia în calcul plecatul afară pentru un trai mai bun. Oferta a cam expirat, iar cei ce au plecat deja trebuie să ia în considerare întoarcerea acasă la timp. Dumnezeu are o ofertă nespus mai bună: "Puii de leu duc lipsa, si li-i foame, dar cei ce cauta pe Domnul nu duc lipsa de nici un bine."Psalm 34: 10

Rece, călduţ sau în clocot?

În Apocalipsa capitolele doi şi trei, Domnul Isus evaluează spiritual Bisericile din Asia Mică. De fiecare dată când citesc aceste texte conştientizez un adevăr: Isus Cel înălţat cercetează bisericile cu ochii lui ca para focului şi trage concluziile. M-am întrebat, dacă m-ar evalua şi pe mine, cum m-ar găsi? Cald, rece sau în clocot? Trăiesc sau doar îmi merge numele că trăiesc?
Nu poţi fi creştin fără a te evalua. Domnul Isus a spus multe pilde în cadrul cărora îl prezintă pe Dumnezeu ca pe un om de afaceri care investeşte şi apoi vine şi caută profitul, sau ca pe un vier care a sădit o vie şi la vremea culesului îşi trimite robii să o culeagă. Mai este asemănat cu un om care pune sămânţa şi aşteaptă un rod bun sau, cu un vier care a sădit un smochin în via sa şi care aşteaptă timpul rodirii lui. Ce ne transmite Domnul prin aceste exemple? El ne-a ales să fim copiii Lui şi să rodim, „V-am rânduit sã mergeţi şi sã aduceţi roadã, şi roada voastrã sã rãmînã, pentru ca orice veţi cere dela Tatãl, în Numele Meu, sã vã dea.” Ioan 15: 16
Dacă am adus roadă, atunci suntem maturi şi putem cere lucruri mari de la Dumnezeu. Dacă nu am adus roadă, atunci probabil că încă suntem în perioda de har extins în care El ne pregăteşte investind în noi cu scopul de a rodi. „Doamne i-a rãspuns vierul, ,mai lasã-l şi anul acesta; am sã-l sap de jur împrejur, şi am sã -i pun gunoi la rãdãcinã. Poate cã deacum înainte va face roadã; dacã nu, îl vei tãia.” Luca 13: 8-9
Însă, să nu ne înşelăm, tot va veni vremea evaluării. Lasă-mă acum să te provoc! Ai creativitate, foloseşte-o! Ai bani, foloseşte-i! Ai relaţii, foloseşte-le! Tot ce ai la îndemînă reprezintă „talanţii” sau darurile investite de Dumnezeu în tine pentru a rodi. Uimeşte-L pe Dumnezeu cu dorinţa ta de a rodi !Fii consilierul celui descurajat, fii mîngîierea celui rănit, fii ajutorul celor singuri, fii gura Lui, fii mâna Lui, fii El.
Lasă-L să curgă prin tine, căci este cea mai sigură şi rapidă cale de a rodi. „Cine rãmâne în Mine, şi în cine rãmân Eu, aduce multã roadã; cãci despãrţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” Ioan 15: 5
Închei cu un lucru frumos spus de Domnul, „Dacã aduceţi multã roadã, prin aceasta Tatãl Meu va fi proslãvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei.”

Experienţe din viaţa mea 3

Click pentru Doctorul Suprem

Criza financiară, un preambul al sfârşitului?

“Ladies and gentlemen, the party’s over!” Adică, „Doamnelor şi Domnilor, petrecerea s-a terminat!” atât a avut de spus o femeie din guvernul american cu privire la criza financiară care se acutizează din oră în oră.
Am urmărit cu interes atât ştirile internaţionale cât şi cele creştine cu privire la cea mai mare criză economică de până acum. Cred că noi creştinii trebuie să avem un punct de vedere cu privire la accelerarea acestei grave situaţii şi că trebuie să îi învăţăm pe oameni ce trebuie să facă în cazul în care criza atinge şi România. Pat Robertson, fondatorul CBN, spunea ieri că această criză este de fapt lupta lui Dumnezeu împotriva dumnezeilor străini pe care lumea îi venerează. Cred că are dreptate. Materialismul secolului nostru a atins apogeul: Totul se învârte în jurul banului, unii fac tot felul de compromisuri pentru a pune mâna pe bani, alţii îşi vând sufletele pentru a avea cât mai mulţi. „In God we trust”, binecunoscutul text de pe bancnota dolarului care înseamnă „Ne încredem în Dumnezeu” , pare a spune acum că „God”, dumnezeul, este de fapt banul. Cum putem afla cât de materialişti suntem? Să ni se ia banii! Atunci vedem care este nivelul încrederii noastre în Dumnezeu.
Banul în sine nu este rău, el este util, însă Biblia spune: „Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, cari au umblat dupa ea, au rătăcit dela credinţă.” Îmi amintesc când, cu câţiva ani în urmă, o persoană de peste ocean îmi spunea: Aici totul se rezumă la bani!
Valul materialismului a lovit şi biserica din România. Tinerii caută oportunităţi să plece la muncă în străinătate iar valoarea unei persoane este cântărită în funcţie de bani şi posesiuni. Rezultatul materialismului se vede: multe biserici au rămas fără tineri, viaţa spirituală a mers în descreştere iar „datul din coate pentru bani” a devenit o practică uzuală pentru foarte mulţi creştini. Nu vreau să spun aici că este păcat să te îngrijeşti de familia ta, însă, fă lucrul acesta fără să-ţi afecteze relaţia cu Dumnezeu. Domnul Isus a dat reţeta succesului spiritual, „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu si neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Câţi mai credem în acest Cuvânt? Câţi mai credem că Dumnezeu nu are mâna prea scurtă să ne binecuvinteze şi în această ţară? Câţi îşi amintesc că Dumnezeu este gelos şi urăşte orice formă de idolatrie? Apostulul Pavel le spunea colosenilor, „De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pamânt necurăţia, patima, pofta rea, si lăcomia, care este o închinare la idoli.”
Cum ne putem proteja de o criză financiară? Haideţi să ne întoarcem la Dumnezeu din toată inima. Să-L lăsăm să ne curăţească de orice fel de materialism. Să ne amintim că suntem trecători şi că această criză este un semn al venirii Domnului. „Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pamânt, foamete si ciumi.” Să credem că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celorce sunt chemaţi după planul Său.”
Satan va căuta să înşele pe mulţi, de aceeea este o urgenţă să ne apropiem de Dumnezeu pentru a fi protejaţi de „lepădarea de credinţă” care va afecta pământul în zilele din urmă: „Rascumparati vremea, caci zilele sînt rele.”
Să ne ne amintim modul în care Esau şi-a vândut dreptul de întâi născut pentru o banală ciorbă de linte şi să ne ferim astfel de orice comprimis pentru a nu ne pierde binecuvântarea şi mântuirea. El vrea să fim în clocot şi să ne întoarcem la dragostea dintâi iubindu-L din toată inima noastră.
Să ne ferim de orice împrumut la bancă deoarce pe timp de criză băncile, pentru a se salva de la faliment, măresc ratele dobânzilor. Să cheltuim banii cu înţelepciune, ferindu-ne de orice formă de risipă însă să fim mai generoşi cu lucrarea lui Dumnezeu. Să nu permitem zgârceniei să ne conducă! Să ne dăm zeciuielile cu credincioşie ştiind că banca Cerului are cea mai bună dobândă, este cea mai sigură şi nu falimentează niciodată. Dumnezeu te poate folosi pentru a-ţi salva familia din criză aşa cum a făcut cu Iosif, care în timp de foamete globală a fost ridicat sălvându-şi poporul.
„Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine: ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei.” Psalmul 25:3

Experienţe din viaţa mea 2

CLICK AICI PENTRU-ÎNGERII PROTECTORI

Experienţele din viaţa mea 1

CLICK AICI -CORBII LUI ILIE

Vremuri grele

Nu pot să nu scriu ce-mi trece prin minte, văzând într-un timp atât de scurt cum ceea ce părea solid şi echilibrat, acum se prăbuşeşte în haos. În lumea noastră creştină se întâmplă lucruri care parcă sunt menite să separe „grâul de neghină”. Mai întâi „trezirea din Florida” sfârşită sau, mai bine zis, sfâşiată de bomba Todd Bentley care, în final, şi-a „tatuat” chemarea prin despărţirea lui de soţie.
Apoi, piesa de închinare Healer, al cărei protagonist era Mike Guglielmucci, şi-a pierdut frumuseţea prin ieşirea la iveală a gravelor probleme morale, printre care se numără şi minciuna că ar fi suferit de o formă de cancer terminală, boală care ar fi stat la baza compunerii acestei melodii cântate acum în mii de biserici, în toate limbile. Această minciună de mărime astronomică a fost aşa de bine pusă la punct încât Hillsong a pus piesa Healer pe albumul 2008 crezând desigur că va fi un as în mânecă. Asul din mânecă, fiind o minciună catastrofică, a făcut ca Hillsong cu greu să iasă, din povestea de faţă, neşifonat. Pe lângă aceste fapte mai recente se adaugă divorţuri şi alte nebunii precum ultima bombă expusă ieri de revista Charisma: Ray Boltz, un mare artist creştin, a recunoscut că este homosexual. Nu numai că a recunoscut, ba mai mult, a spus că se simte liber făcând aceasta. Stau şi mă întreb, oare ce mai urmează?
Apostolul Pavel îi scrie lui Timotei „Dar Duhul spune lamurit ca, în vremile din urma, unii se vor lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri înselatoare si de învataturile dracilor..”
Mă întorc la ceea ce am afirmat la început, parcă a început o separare a „grâului de neghină.” Când o „somitate” a lumii creştine cade în păcat, cei ce nu sunt pe stâncă(Domnul Isus Cristos) se duc şi ei în jos. Dar cei ce se încred în El şi sunt pe stâncă, adică maturi în Cristos nu sunt distraşi „de orice vînt de învatatura, prin viclenia oamenilor si prin siretenia lor în mijloacele de amagire;” De aceea maturitatea spirituală nu este o opţiune, ci o necesitate.
Pe lângă nebuniile din lumea creştină, se văd lămurit semnele sfârşitului, iar noi trebuie să fin înţelepţi şi să le înţelegem. „Isus le-a zis: ,,Când se înserează, voi ziceţi: ,Are sa fie vreme frumoasă, căci cerul este roşu.` Şi dimineaţa, ziceţi: ,Astăzi are să fie furtuna, căci cerul este roşu-posomorât.` Făţarnicilor, faţa cerului stiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi?”
Noi, creştinii avem pretenţia că pricepem semnele vremurilor, însă cu ce ne schimbă asta? Înşelarea gravă din zilele acestea a intrat şi în biserică. De unde ştiu aceasta? Lispă de evlavie, umblarea cu două feluri de măsuri, fără frică de Dumnezeu, învăţături după poftele firii, răzvrătire, etc. Atunci ce-i de făcut?
Noi trebuie să propovăduim adevărul, chiar dacă pentru unii este dureros!
Domnul nostru a spus o pildă : „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a samănat o samânţă bună în ţarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a samănat neghină între grâu, şi a plecat. Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. Robii stăpânului casei au venit, şi i-au zis: ,Doamne,
n-ai samănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?` El le-a răspuns: ,Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.` Si robii i-au zis: ,Vrei dar să mergem s-o smulgem?` ,Nu`, le-a zis el, ,ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreun cu ea. Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: ,Smulgeţi întâi neghina, şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.”
Fiecare din noi trebuie să se asigure că nu este „neghină” sau „uşă în balamale”, ci, este un mădular viu şi preţios în biserică. Am scris această pildă deaorece ne arată faptul că nu trebuie să ne pierdem speranţa atunci când vedem neghină în biserică. Dimpotrivă, noi trebuie să strălucim şi mai mult ştiind că venirea Domnului este aproape. Atunci, El va strânge neghina, fără ca grâul să aibă de suferit!
Domnul a spus în Apocalipsa „Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.”

Familia mea

Săptămâna aceasta la Radio SOS, emisiunea Repere, s-a propus subiectul „Moralitatea Familiei”. De aici mi-a venit ideea să împărtăşesc câte ceva despre familie şi aici pe blog.
Mai întâi aş vrea „să mă laud şi eu puţintel..”(2 Cor.11: 16) cu familia pe care mi-a dat-o Dumnezeu. Nu spun asta din prea multă modestie, ci chiar cred familia este una dintre cele mai mari binecuvântări din viaţa mea. Anul acesta pe 14 August am împlinit 9 ani de căsnicie.Sincer, habar n-am cum au trecut! Au fost cei mai frumoşi şi împliniţi ani ai vieţii mele. Soţia mea Cristina, luându-mă de soţ a intrat într-o cursă fantastică a credinţei alături de mine. Sunt îndrăgostit de ea, şi nu ştiu ce-mi face, că mă îndrăgostesc din nou şi din nou de ea. Câteodată mă frec la ochi şi îmi spun, sunt eu orb, sau soţia mea este foarte frumoasă?
Dragostea noastră a rodit acum trei ani, apărând în scenă Andu. Trei ani? Când au trecut Doamne? Parcă mai ieri s-a născut! Anii frumoşi trec repede. Oare cum va trece veşnicia care în privinţa frumuseţii nu poate fi comparată? Andrei creşte într-o familie echilibrată, merge la Biserică săptămânal din plăcere, de fapt abia aşteaptă şi la grădiniţă la fel. Câteodată îmi spun: Ce binecuvântare este să creşti într-o familie de creştini implicaţi în biserică. Eu nu am avut această şansă, însă mă lupt cât pot să o ofer familiei mele.
Ne place să ne implicăm, să slujim şi să ne plimbăm. Dar cred cel mai mare atuu al familiei mele este apartenenţa noastră la o biserică extraordinară. Chiar credem că suntem binecuvântaţi să fim parte din Biserica SOS. Toţi membrii ar trebui să se simtă aşa! Nu tradiţie, nu legalism, nu plictiseală!! Biserica ne provoacă enorm să ne apropiem de Dumnezeu.

De ce mi-am făcut blog....

Poate că unii dintre cei ce vizitaţi blogul meu vă întrebaţi de ce mi-am făcut blog. Bună întrebare! Soţia m-a întrebat acelaşi lucru! Am ales această cale de comunicare pentru că îmi place să fiu creativ cu privire la căile prin care se pot transmite valorile creştine întregii lumi. Dacă pe internet este plin de păcat explicit şi dacă un tânăr poate fi foarte uşor ispitit pentru că a intrat pe un site pornografic, atunci de ce să nu umple creştinii internetul cu valorile lui Dumnezeu. Cel mai mult îmi doresc ca cineva care-mi vizitează blogul şi citeşte gândurile mele expuse să fie „ispitit” să-L caute pe Domnul Isus Cristos.
Deasemeni, îmi place să meditez asupra unor lucruri sau evenimente, provocat fiind de dorinţa aprinsă de a cunoaşte mai bine vremurile în care trăim. Fie ca noi, copiii lui Dumnezeu, să luminăm peste tot unde este întuneric şi să aducem lumii speranţa pe care o oferă Evanghelia.

Campania Antifumat

Mă intrigă faptul că se cheltuiesc bani publici aiurea în campania antifumat care abia s-a lansat. Mihaela Rădulescu a pozat aproape goală pentru această campanie, iar sloganul este: Fumatul chiar este singura ta plăcere? Am văzut un imens poster aşezat în piaţa Mihai Viteazul din Ploieşti, un afiş cât un bloc cu 10 etaje(sau pe-acolo). Oare iniţiatorii acestei campanii nu se întreabă dacă va avea succes? De ce ar convinge o femeie pozată aproape goală pe un împătimit al fumatului să renunţe? Este un fel de aspune: Lăsaţi-vă de fumat şi luaţi-vă de pornografie!

Vara aceasta am fost binecuvântat cu o vacanţă în Anglia. Acolo am văzut mesaje anti fumat mult mai eficiente: "Nu vrem să respirăm ceea ce tu fumezi!" Am aflat deasemeni că acolo fumatul nu este la modă, aşa cum la noi este.

Un om fără Dumnezeu nu poate să lase un viciu, precum fumatul, decât dacă doctorul îi spune că va muri dacă nu se lasă. Biblia spune Ioan 8:36 "Deci, daca Fiul va face slobozi, veti fi cu adevarat slobozi." Numai Fiul lui Dumnezeu care a plătit eliberarea noastră de sub puterea păcatului ne poate elibera de orice viciu. Însă lumea cheltuieşte bani pe o campanie, după părerea mea ineficientă, care poate avea cel mult, drept rezultat, schimbarea unui viciu cu un altul: fumatul cu pornografia sau curvia.

Pagina web Biserica SOS

Cred că o lipsă de interes în căutarea modurilor cât mai eficiente de a duce mesajul este un lucru care dăunează Împărăţiei lui Dumnezeu. Trăim vremuri în care casetofonul este deja expirat, locurile de frunte fiind ocupate de mp3, mp4, internet streaming, etc.Pagina de web a Bisericii SOS: www.bisericasos.ro este rezultatul unui mesaj primit din partea lui Dumnezeu şi a unei dorinţe de a face cunoscută lucrarea lui Dumnezeu cât mai bine. Nu doresc să fie doar un site static de informare, ci o pagină web dinamică, propaspătă, îmbunătăţită şi cât mai stufoasă. Doresc ca vizitatotul să fie provocat să revină, dacă nu zilnic, măcar săptămânal. Se pot vedea poze inedite din viaţa şi activitatea bisericii, se pot asculta predici inregistrate şi se pot trimite cereri de rugăciune.Multumesc şi pe această cale lui Andrei Mihail care în mod voluntar ne-a ajutat enorm pentru ca această pagină web să funcţioneze.